A fost odata ca niciodata o prea frumoasa, menajera amarata de hotel.
Nimeni nu o baga in seama, toti clientii erau nepoliticosi cu ea si niciunul din ei nu-i lasa nici macar un bacsis amarat dupa ce curata in camera.
Fata asta era fiica vitrega a unei contese. Contesa asta avea palate, avea comori si avea si trei fiice. In plus, hotelul in care era gagica asta menajera, era tot al ei. Deci tipa lucra pentru ma-sa vitrega.
Cele trei surori vitrege ale menajerei, sa-i spunem Alexandra, erau niste japite ordinare. Mama lor le sustinea. Niste jigodii toate patru. Iar cum tatal Alexandrei a plecat la razboi cu multi ani in urma si nu s-a mai intors, nu prea avea cine sa o protejeze. Saraca de ea. Era singura si pricajita in lume. Toti curtezanii o priveau ca pe ultima vagaboanta, din cauza faptului ca mama si surorile ei vitrege ii stricau imaginea, care altadata era sclipitoare. Tenul fin si palid devenise unul uscat, aspru si negricios, de la atata munca prin analele hotelului. Praful ii venea de hac zi de zi si chipul ei parea din ce in ce mai ostenit, pe zi ce trece.
In schimb, soarta ei avea sa ii faca un dar.
Intr-o buna zi, se anunta un mare bal ce avea sa fie tinut la receptia hotelului cu after-party la palat. La acest bal, avea sa participe si printul Andrei cel Sfant, gazda de onoare in acea seara. Draga noastra Alexandra stia ca nu avea cum sa participe la acest eveniment major. Orice ar fi facut sa arata bine pentru eveniment, surorile ei vitrege i-ar fi pus bete in roate si ar fi dat gres la fiecare pas.
In scurt timp, Alecandra a inceput sa se roage la magi, sfinti si zei de pretutindeni, sa o ajute in vederea participarii cu succes la acest eveniment fabulos. Chit ca nu vroia decat sa fie acolo si sa se distreze cum poate.
Ce nu stia fata noastra draga, era ca rugaciunile ei au fost auzite de magi, sfinti si zei de pretutindeni. Acestia, milostivi fiind, au trimis un duh benevolent, numit si Djinul din Lampa, sa o ajute sa-si implineasca dorintele.
Acesta a aparut sub forma de stafie intr-o noapte, in visul domnisoarei. Dupa un scurt sex virtual, acesta i-a povestit fetei cine e si ce intentii are si ca a doua zi, la ora 12:00 AM UTC, va trebui sa aiba asupra ei, un dovleac, doi soareci vii, cea mai murdara roba din hotel si o pereche de slapi d-aia gumati, de plaja de pe vremea lu’ Ceausescu. Dupa ce s-a trezit, cu un gust ciudat in gura , fara a mai sta pe ganduri, a cules doi dovleci din gradina hotelului, cel mai mare si cel mai mic. A plecat spre spaatorie si a gasit cea mai murdara roba de pe fundul celui mai murdar lighean de haine, dupa care a plecat spre piscina hotelului si a luat cei mai nasoli slapi pe care i-a putu gasi langa sezlong-uri. Acum, intrebarea e urmatoarea: De ce a luat doi dovleci cand avea nevoie doar de unu? Pai simplu. Soarecii. Soarecilor le plac dovlecii. Cel mic l-a pus ca momeala, iar cel mare l-a infasurat in roba sa-l puna la pastrat pentru Djin. Dupa ce a prins cei doi soareci, i-a pus intr-o colivie in care a trait un papagal acum ceva timp. Coco il chema. Dumnezeu sa-l ierte.
Cu sfintenie, a asteptat ora 12:00 AM UTC. Cand batu de 12, Djin aparu ca din senin pe canapea langa Alexandra. Scarpinandu-si barba si cu o spranceana ridicata, acesta graii.
-Ce faci, pisi?
-Hey! Uite, bine, te asteptam. E 12.
-Perfect!Te grabesti?
-Pai balul a inceput la 10. Plm…
-A! Scuze. N-am stiu. My bad. Deci, ummm. Hai, o facem?
-La ce te referi mai exact?
-Pai, stii tu. Ai adus ce te-am rugat?
-Da. Dovleac, soareci, roba si slapi d-aia gumati ca pe vremea lu’ Ceausescu. Mai trebuia si altceva?
-Nu. E perfect. Ai tot ce trebuie. Fii antena ce-am sa fac. Eu, cu puterea mea magica de Djin, o sa transform chestiile alea de le-ai adus in niste chestii mai misto. Gen, roba intr-o rochie misto incrustata cu cristale Javrosky, slapii in niste saboti misto de cristal, dovleacul intr-o limuzina de 12 metri, un soricel in sofer si celalalt in Dave Chapelle. Ok?
-Marsh ma! Nu cred! NU! POT! SA! CREEED!!
-Check this out! Fiuuush! Gata!
-Du-te tu! Ce misto! Cristale Javroski. Oh. Djin, o sa fiu cea mai frumoasa fata din regat. Cum te-as putea rasplati?
-Vedem, vedem. Fugi si distreaza-te! Agata si tu un print, ceva. You can do it! M-am tirat. Ciao!
-Multumesc Djinuleeee!
Socoteala cu Djin, fiind incheiata, Alexandra se simtea ca o adevara printesa.
Odata ajunsa la hotel, toti isi indreptara privirile catre ea. Gurile cascate de stupoare deja salivau la vederea acestei intruchipari angelice. Nimeni nu o recunostea in afara de mama si surorile ei vitrege, care deja isi plangeau in pumni, vazand ce pachet puternic a adus sora lor dupa ea la bal. Stiau ca n-au nicio sansa la print, decat daca o demascau cumva.
Ce nu stia nimeni era ca vraja Djinului nu avea sa dureze decat 4 ore. Fix. Djinul betiv, a uitat sa-i spuna fetei. Shit happens.
Printul Andrei, vazand o frumusete divina in acea fata, nu a putu rezista si s-a dus sa o abordeze fin, ca un print ce era.
Alexandra, timida si rusinoasa cum era ea, nestiind ce sa faca intr-o situatie ca asta, a refuzat apropierea printului, crezand si stiind ca nu e ea de nasul lui.
Ceva avea sa fie gresit in ecuatia asta. Printul vazuse frumusetea ei de sub tot sclipiciul cristalelor si eleganta hainelor. Printul vazuse ce era ea cu adevarat si nu-i pasa ca era o simpla menajera intr-un hotel.
Dar surorile ei aveau alt plan. Acestea aveau sa o demaste in vazul tuturor…
Va urma…
