M-am logat in Paradis

Aaaah. Vechea poveste cu tura de noapte si ce se intampla dupa. Mmm. De la ultima poza, imaginea s-a cam schimbat. Dar nu in timp, treptat, treptat, ci acum. Deodata. Fara avant, fara anunt, fara miscari telefonate. Ci brusc. Si ai sa-ti dai seama si de ce, dupa ce termini de citit.

In primul rand, o fata e de vina. Si nu orice fata. Oh nu. Aceasta fata… ei bine, sa zicem ca nu este ca oricare alta fata. E speciala intr-un mod in care numai eu stiu. Dar asta mai tarziu. Alt post. Alta ordine de idei.

Acum, imagineaza-ti ca te gandesti la o persoana de sex opus si ai o senzatie in corp cum nu ai avut niciodata. De cele mai multe ori, te ia un fior si te si inmoi cu totul in acelasi timp. Alteori e mai pur de atat. Mai intens. Nici nu-ti dai seama ce se intampla cu tine. Asta doar cand te gandesti la acea persoana. Acum, imagineaza-ti cum e sa o strangi in brate, sa o saruti, sa te muste usor de gat, si asa mai departe. Doar imagineaza-ti. Hm.. eu acum imi imaginez. De fapt nu. Ma gandesc si imi amintesc in acelasi timp. Nu e nevoie sa-mi imaginez. Imi tremura mainile si imi tremura tot corpul. Abia scriu…

Bun. Lectia nu s-a terminat. Acum, imagineaza-ti ca esti super-sensibil dupa o noapte nedormita si vreo patru cafele. Simturile iti sunt toate cumva amplificate, in ciuda oboselii care-ti strabate corpul. Acum ia tot ce am insirat in paragraful anterior si inmulteste cu, sa zicem, cinci. Cum stai cu imaginea pana acum? Iti dau fiori?

Punctul trei. Ia toate astea cu tine, si mergi cu ele la persoana aceasta acasa, dimineata devreme, direct de la serviciu. Ia-le si nu le lasa sa se piarda pe drum. Acum ca ai ajuns, ciocane discret la usa, tinand toate senzatiile astea in tine, plus imaginatia aia a ta putred de bogata. Tine-le strans si asteapta sa ti se deschida usa. Acum ca ti s-a deschis usa, obosit fiind, probabil crez ca ai adormit si visezi. Crezi asta pentru ca nu-ti vine a crede ce-ti sta in fata ochilor. Chiar si pe intunericul diminetii de Ianuarie, chiar si pe frigul de an nou, ce-ti sta in fata ochilor, desi cu luminile stinse mai peste tot, parca radiaza angelic si emana caldura a o mie de sori. E goala. Tu cu mainile tale reci si hainele imbibate de frig, te dai inapoi incetutin temator. Ti-e frica sa nu o racesti. Ea, in schimb iti sare in brate, te saruta si te incalzeste cu privirea ei calda. Te invita la ea in vizuina. Ii e foame. Ii e foame de tine cum nu i-a fost niciodata. Parfumul ei te cuprinde. Catifeaua pielii ei te mangaie pe tot corpul, desi ea doar te tine de mana. Privirea ei te aprinde. Formele trupului ei gol te cheama la ele. Te invita sa-i savurezi curbele plapande. Nu te poti abtine. Hainele toate sar de pe tine in mai putin de o secunda. Va afundati amandoi in asternuturile calde si moi, ce parca sunt gata pregatite sa-ti incalzeasca trupul rece si infrigurat. Pasiunea va inconjoara. Va da tarcoale neincetat, asteptand cea mai mica scapare de slabiciune. Va adulmecati reciproc. Saruturi, mangaieri si atingeri erotice dau lumina pasiunii care deja a pus ghearele pe voi. De scapat e imposibil si stiti asta. V-ati lasat prada si acum va sfasie neicetat cu ghearele ei ascutite formate din placere. Un tremur. Stop! Inca un tremur. Stop! Din ce in ce mai puternice. Din ce in ce mai dese. Sunteti unul. Sunteti energie pura. Simtit briza Raiului cum va mangaie trupurile.

Totul e perfect…

Blonda a intrat in dizgratie. Acum tot ce ma atrage, tot ce ma face sa ma trezesc dimineata, ce ma face sa merg mai departe e ea. Cu atingerea ei. Cu glasul ei. Privirea ei. Saruturile ei calde si dulci.

Aaah! Simt cum  ma asteapta… calda… goala… plina de iubire. Pasiunea zvacneste in mine ca un vulcan gata sa erupa. Astept… astept… astept sa treaca timpul. Sa plec de aici, sa ma duc in bratele ei… astept…

Ce a spus vulpea ariciului

-Bai arici. Mai teposule, frumosule, flocosule. Mai baiet aspru. Mai fiara blanda. Mai zid de cuie care esti tu, manca-ti-as burtica ta. Mai ghem de spini, ce esti. Mai blana turbata. Mai taratoare a padurii. Mai… advanced defence system. Mai ce imi mai place mie de tine, gustare mica.  Esti asa, tepos p-afara si dulce inauntru. Cau un ou kinder intors pe dos, numai ca ala are suprize inauntru, nu tepi, mai surpriza mica ce esti.

-Da. Cam asa sunt. Unde bati cu asta?

-Pai fii antena micutule. Sau tep, mai degraba. Tu. Ariciule. Tu cand te simti in pericol, ce faci? Te faci ghem, nu? Am dreptate?

-Mmda. Ai dreptate. Totusi. Treci la subiect.

-Ssstai asa, ca ajungem si acolo. Si ia zi, cand te faci ghem, cam cat timp stai tu asa, ghem? Cateva minute? O ora? Doua?

-Nu stiu sa-ti spun exact. Cam pana ma simt eu din nou in siguranta. Deci, sa zicem ca vine ursu si vrea sa ma arda. Ma fac ghem, el incearca sa ma muste, se inteapa in cerul gurii. Imi da o laba si se inteapa, ca asa e el prost. Ce sa zic, ma doare. Dar prefer sa stau asa ca e mai bine. Macar nu ma mananca. Hai sa zicem, se mai joaca oleaca cu mine, in speranta ca ma desfac odata si-odata. Dar nu. Stau asa pana se plictiseste si pleaca. Intelegi?

-Aha! Deci mult. Am inteles. Pai si, ia zi. Cam ce te-ar determina pe tine sa te desfaci, chiar si daca esti in pericol? Ce-ar fi mai primejdios decat primejdia, mai animalutule?

-Pai… trebuie sa ma gandesc putin.

-Hai, gandeste-te. Astept. Dar grabeste-te ca mi-e cam foame. Ok?

-Ok. A! Gata. Pai, eu nu prea stiu sa inot, stii? Si cred ca daca as pica asa ghem in apa, sa zicem, impins de urs, m-as desface si as incerca din rasputeri sa inot la mal. M-as afla intr-o situatie nasoala, ce-i drept. Pentru ca daca stau ghem, ma scufund si ma inec, dar daca ma desfac risc sa ma prinda si ursul si sa ma manance. Aleg varianta cu cele mai bune sanse de supravietuire. Ghem ma inec. Desfacut pot sa ma duc la mal si sa ma fac iar ghem. Sper doar sa nu ajung de prea multe ori in apa, ca apoi se prinde si ma arunca intentionat numai ca sa ma poata astepta la mal.

-Aha. Buna gandire. Dar, tu cand esti ghem, nu vezi nimic in jur, nu?

-Pai, nu prea.

-Si cum iti dai seama ca esti in apa?

-Pai simt apa. Simt ca ma ud.

-Aha. Deci doar trebuie sa te simti ud ca sa te desfaci.

-Cam da. Asa e.

-Aha. Si, sa zicem ca eu as vrea sa te mananc pe tine acum, dat fiind faptul ca mi-e cam foame, sunt cat carnivora si tu esti dulce, mic si nu poti sa imi faci mai nimic, ce-ai face?

-Pai, m-as face ghem, uite asa!

-Aha. Ce tare e cand te faci ghem! Haha! Zici ca esti o minge de tenis foarte tepoasa! Si daca fac asta, ar trebui sa te desfaci..

-Staaai! Ma simt ud! Ce faci?! Trebuie sa ma desfac! Cum?! Ce m-ai pacalit! Nu ma mancasadasdhagssda!~!!1

-Haha! Arici prost si gustos. M-am pisat asupra ta si acum te halesc de burtica aia a ta moale si calda si gustoasa. Mmm. Yummy!

-Vulpe! Aahahshdhah…

Si cam asta i-a zis vulpea ariciului inainte sa-l manance. Vulpea e sireata. Tine minte. Daca vreodata se baga vulpea in vorba cu tine, ingnor-o si mergi mai departe.
Ca tot veni vorba de arici. As cam manca un ou kinder…

…T.B.C.->

 

 

Fucking her UP. V1.0

Niciodata sa nu dai intr-o femeie, ca te gasesc si-ti violez sufletul cu un fier incins si un scaun UD.

Sau dai, dar dai cu o floare. O floare mica si draguta. Si sa dai incet, ca altfel ^

Printul si printesa

Andrei & Doi ochi straini si goi

Andrei era un tip destul de impacientat si foarte activ. NU avea stare deloc, se simtea oarecum atras de printesa inabordabila, ceea ce e normal, oricarui barbat ii plac provocarile. Printesa insa, nu era doar o provocare, era mai mult decat un chip. Se simte in ochii ei straini si goi.

Care este trecutul Printesei? nimeni nu-l va putea afla vreodata, poti doar sa banuiesti atunci cand se da inapoi la fiecare semn de apropiere, la fiecare semn de incredere deplina. Banuiala consta in reticenta miscarilor si in indoiala ce o face sa nu intervina.

Alexandra nu are nimic iesit din comun, ba chiar putem spune ca este o fata normala, cu un caracter mult prea docil si calm pentru firea agitata a lui Andrei. Ea este tot ce Andrei nu a fost vreodata si Andrei este tot ce ea nu a avut vreodata.

Altii ar spune ca polii opusi au atractie mare, dar pentru cat timp? oare se merita sa risti totul pentru o atractie? se merita sa sacrifici un lucru pentru altul imprevizibil? In economie, este numit costul oportunitatii….ciudata asemanare. oportunitate si imprevizibilitate.  Putem foarte usor sa spunem ca Andrei si-ar asuma acest cost, si l-ar putea suporta, dar ce nu stie el e faptul ca Alexandra e satula de atatea “costuri” si nu mai crede in puterea sacrificiului de dragul unei atractii. De fapt…Alexandra nu crede in puterea reciprocitatii. Oamenii nu se schimba niciodata in totalitate, iar daca schimbarea se face doar de dragul unei atractii, aceea e de scurta durata.

Andrei este genul de print care s-a luptat pentru ce are si nu se lasa doborit de traumele vietii, ba chiar putem spune ca este un barbat adevarat, care ar putea sustine o fire precum a printesei, fara probleme. El este foarte increzator in fortele proprii si spune ca o poate cuceri cu rabdarea, amorul, pardon, umorul  lui pe umila printesa, insa nu stie ca printesa nu poate fi cucerita deloc.

 

 

Boschetarul

Acum doua seri, ajung acasa.
Frati-miu ca de obicei, ma intampina cu un salut cald si-o bere.  Ne dam in vorba.

-Ce faci, coa’?
-Bine’m. Stau. Tu?
-Bine’m. Cam obosit. Cheers!
-Cheers!

Deschid laptopul, intru pe torente si ma apuc sa downloadez niste seriale preferate. Avand deja downloadat primul episod din noul sezon Family Guy, incep si ma uit. Cum trageam eu din bere si din tigara in timp ce ma uitam la serial, aud in fundal, pe langa casti un mormait. Dau castile jos si intreb:

-Ceee maaaa?!
-Baaa! As manca o saorma. Nu te duci si tu sa iei, ca tot esti imbracat mai prost?
-Ma duc ma. Da’ nu acu, ca mi-e lene. Mai incolo.

Trec 3 minute, imi termin tigara, mai iau o gura sanatoasa de bere si da sa plec. Ies pe scara si chem liftul. Deodata mi se face pofta de inca o tigara. Ma duc repede in casa, iau doua tigari, una o aprind si cealalta o pun dupa ureche, sa o am la intoarcere. De. Era ceva de mers pana la saormerie. Cam 500 de metri.
Ies din scara cu tigara aprinsa si ma opreste un boschetar. Nu sunt genul de om care ii critica pe ceilalti dupa aparente. Omul arata a boschetar asa ca am ales sa-i zic boschetar. Bun! Deci, ma opreste un boschetar si ma intreaba cu cel mai pur accent englezesc:

-’scuze me sir, but, by all means, do you have an extra cigarette to share with me?
la care eu nu m-am putut abtine din ras. Am ras tinandu-ma de burta vreo 10-15 secunde bune. Dupa ce am reusit sa ma opresc din ras intr-un final, i-am spus cu cel mai pur accent de vampir romanesc:
-Ai vaaant tu saaaac ior blaaaaaad!
Moment in care a inceput si boschetarul sa rada ca un apucat. Dupa ce ne-am oprit amandoi din ras, i-am dat tigara de dupa ureche, i-am aprins-o si i-am zis:

-Merci coaie ca m-ai facut sa rad.
Zambind, boschetarul imi raspunde:
-Multam sefu’. Esti un simpatic.
Iar am inceput sa rad si am tinut-o asa ca boul pana la saormerie, unde am sunat un prieten sa-i povestesc ce mi s-a intamplat. Auzind ce vorbeam la telefon, aia de la saormerie au inceput si ei sa rada.
Sper sa razi si tu acu.

nma

Rochite lungi bufante, baluri de epoca, dansuri, tort si pantofi furati

A fost odata ca niciodata o prea frumoasa, menajera amarata de hotel.
Nimeni nu o baga in seama, toti clientii erau nepoliticosi cu ea si niciunul din ei nu-i lasa nici macar un bacsis amarat dupa ce curata in camera.
Fata asta era fiica vitrega a unei contese. Contesa asta avea palate, avea comori si avea si trei fiice. In plus, hotelul in care era gagica asta menajera, era tot al ei. Deci tipa lucra pentru  ma-sa vitrega.
Cele trei surori vitrege ale menajerei, sa-i spunem Alexandra, erau niste japite ordinare. Mama lor le sustinea. Niste jigodii toate patru. Iar cum tatal Alexandrei a plecat la razboi cu multi ani in urma si nu s-a mai intors, nu prea avea cine sa o protejeze. Saraca de ea. Era singura si pricajita in lume. Toti curtezanii o priveau ca pe ultima vagaboanta, din cauza faptului ca mama si surorile ei vitrege ii stricau imaginea, care altadata era sclipitoare. Tenul fin si palid devenise unul uscat, aspru si negricios, de la atata munca prin analele hotelului. Praful ii venea de hac zi de zi si chipul ei parea din ce in ce mai ostenit, pe zi ce trece.
In schimb, soarta ei avea sa ii faca un dar.
Intr-o buna zi, se anunta un mare bal ce avea sa fie tinut la receptia hotelului cu after-party la palat. La acest bal, avea sa participe si printul Andrei cel Sfant, gazda de onoare in acea seara. Draga noastra Alexandra stia ca nu avea cum sa participe la acest eveniment major. Orice ar fi facut sa arata bine pentru eveniment, surorile ei vitrege i-ar fi pus bete in roate si ar fi dat gres la fiecare pas.
In scurt timp, Alecandra a inceput sa se roage la magi, sfinti si zei de pretutindeni, sa o ajute in vederea participarii cu succes la acest eveniment fabulos. Chit ca nu vroia decat sa fie acolo si sa se distreze cum poate.
Ce nu stia fata noastra draga, era ca rugaciunile ei au fost auzite de magi, sfinti si zei de pretutindeni. Acestia, milostivi fiind, au trimis un duh benevolent, numit si Djinul din Lampa, sa o ajute sa-si implineasca dorintele.
Acesta a aparut sub forma de stafie intr-o noapte, in visul domnisoarei. Dupa un scurt sex virtual, acesta i-a povestit fetei cine e si ce intentii are si ca a doua zi, la ora 12:00 AM UTC, va trebui sa aiba asupra ei, un dovleac, doi soareci vii, cea mai murdara roba din hotel si o pereche de slapi d-aia gumati, de plaja de pe vremea lu’ Ceausescu. Dupa ce s-a trezit, cu un gust ciudat in gura , fara a mai sta pe ganduri, a cules doi dovleci din gradina hotelului, cel mai mare si cel mai mic. A plecat spre spaatorie si a gasit cea mai murdara roba de pe fundul celui mai murdar lighean de haine, dupa care a plecat spre piscina hotelului si a luat cei mai nasoli slapi pe care i-a putu gasi langa sezlong-uri. Acum, intrebarea e urmatoarea: De ce a luat doi dovleci cand avea nevoie doar de unu? Pai simplu. Soarecii. Soarecilor le plac dovlecii. Cel mic l-a pus ca momeala, iar cel mare l-a infasurat in roba sa-l puna la pastrat pentru Djin. Dupa ce a prins cei doi soareci, i-a pus intr-o colivie in care a trait un papagal acum ceva timp. Coco il chema. Dumnezeu sa-l ierte.
Cu sfintenie, a asteptat ora 12:00 AM UTC.  Cand batu de 12, Djin aparu ca din senin pe canapea langa Alexandra. Scarpinandu-si barba si cu o spranceana ridicata, acesta graii.

-Ce faci, pisi?
-Hey! Uite, bine, te asteptam. E 12.
-Perfect!Te grabesti?
-Pai balul a inceput la 10. Plm…
-A! Scuze. N-am stiu. My bad. Deci, ummm. Hai, o facem?
-La ce te referi mai exact?
-Pai, stii tu. Ai adus ce te-am rugat?
-Da. Dovleac, soareci, roba si slapi d-aia gumati ca pe vremea lu’ Ceausescu. Mai trebuia si altceva?
-Nu. E perfect. Ai tot ce trebuie. Fii antena ce-am sa fac. Eu, cu puterea mea magica de Djin, o sa transform chestiile alea de le-ai adus in niste chestii mai misto. Gen, roba intr-o rochie misto incrustata cu cristale Javrosky, slapii in niste saboti misto de cristal, dovleacul intr-o limuzina de 12 metri, un soricel in sofer si celalalt in Dave Chapelle. Ok?
-Marsh ma! Nu cred! NU! POT! SA! CREEED!!
-Check this out! Fiuuush! Gata!
-Du-te tu! Ce misto! Cristale Javroski. Oh. Djin, o sa fiu cea mai frumoasa fata din regat. Cum te-as putea rasplati?
-Vedem, vedem. Fugi si distreaza-te! Agata si tu un print, ceva. You can do it! M-am tirat. Ciao!
-Multumesc Djinuleeee!

Socoteala cu Djin, fiind incheiata, Alexandra se simtea ca o adevara printesa.
Odata ajunsa la hotel, toti isi indreptara privirile catre ea. Gurile cascate de stupoare deja salivau la vederea acestei intruchipari angelice. Nimeni nu o recunostea in afara de mama si surorile ei vitrege, care deja isi plangeau in pumni, vazand ce pachet puternic a adus sora lor dupa ea la bal. Stiau ca n-au nicio sansa la print, decat daca o demascau cumva.
Ce nu stia nimeni era ca vraja Djinului nu avea sa dureze decat 4 ore. Fix. Djinul betiv, a uitat sa-i spuna fetei. Shit happens.
Printul Andrei, vazand o frumusete divina in acea fata, nu a putu rezista si s-a dus sa o abordeze fin, ca un print ce era.
Alexandra, timida si rusinoasa cum era ea, nestiind ce sa faca intr-o situatie ca asta, a refuzat apropierea printului, crezand si stiind ca nu e ea de nasul lui.
Ceva avea sa fie gresit in ecuatia asta. Printul vazuse frumusetea ei de sub tot sclipiciul cristalelor si eleganta hainelor. Printul vazuse ce era ea cu adevarat si nu-i pasa ca era o simpla menajera intr-un hotel.
Dar surorile ei aveau alt plan. Acestea aveau sa o demaste in vazul tuturor…

Va urma…

Cand eram copil, la varsta de 15 ani, ceva mi-a schimbat viata.
Eram afara cu prietenii mei de pe vremea aia. Soarele isi scotea dintii la noi si ne batea cu razele lui plapande. Era frebruarie.
Fane, Gafel si Pisoi erau cu mine prin CFR. Treceam dintr-un cartier in altul, cu rasul pe buze. Niciunul din noi nu stia ce va urma sa se intample.
Deodata! O masina neagra opri langa noi, cu un sunet puternic de frana. Un om inalt,cu putina burta, cobora din masina. Cu pasi grabiti se indrepta catre grupul nostru fara sa spuna vreun cuvant.
Noi, crezand ca se grabeste sa ajunga undeva, l-am ignorat complet. De fapt, Dl. Inspector Economic Marius Gheorghe, din cadrul Inspectoratului de Politie al Municipiului Targoviste, se indrepta catre mine, cu intentia de a aplica legea violentei asupra mea.
Eu, nestiind cine e si ce vrea, l-am ignorat pana a ajuns in dreptul meu. Moment in care Dl. Inspector Marius Gheorghe, din cadrul Inspectoratului de Politie al Municipiului Targoviste, mi-a aplicat o serie de lovituri cu pumnul in urma carora o fractura de piramida nazala si cartilaj al concei auriculare(pavilion extern).
Urmarile nu au fost pe masura, intrucat Politia Municipiului Targoviste a luat in calcul faptul ca Dl. Marius Gheorghe era inspector in cadrul inspectoratului Jud. Dambovita, fapt care i-a oferit anumite provilegii. Privilegii ce l-au scapat de o acuzare de hartuire oficiala.
In schimb, niste masuri au fost luate, de catre raposatul meu tata. Acesta, m-a luat de mana si m-a rugat sa-l duc la adresa agresorului meu, cu promisiunea ca nu voi scoate niciun cuvant despre ce se va intampla.
Promisiunea a fost facuta pe loc. Stiam ce se va intampla.
Din fericire, eu locuiam in acelasi cartier cu Dl. Inspector. Il cunosteam pe fiul lui si stiam unde sta.
Impreuna cu tatal meu, am purces la locuinta acestuia si am sunat la usa. Dl Gheorghe, a raspuns amabil la usa, cum ar raspunde orice cetatean. In momentul in care m-a observat, si-a schimbat expresia dintr-una zambitoare, intr-una nervoasa. In momentul in care a vazut ca sunt cu tata langa mine, s-a ingalbenit total.
incercarea lui de a inchide usa a fost inutila. Tata a pus piciorul in prag, literar vorbind, si i-a aplicat o lovitura de pumn, care i-a fracturat piramida nazala. Imediat dupa, tata l-a apucat de urechea stanga si a tras cat de tare a putut. Aceasta s-a fracturat extern de la baza, facandu-i o mare rana sangeranda. Dl. Gheorghe a inceput sa tipe in agonie. In acelasi moment, tatal meu i-a aplicat un calcai in zona plexului solar, reducandu-l pe acesta la tacere. Dl. Gheorghe era deja pe jjos, cu mainile pe stomac, gemand de durere. Urechea ii atarna rupta pe obrazul stang, iar din nasul fracturat ii curgea sange abundent. Fiul lui, Angelo, tipa de frica in sufragerie. Tata mi-a spus sa ma duc sa-l calmez. Sa-l fac sa nu mai tipe atat. M-a conformat cu mare usurinta. Angelo era motivul originar al acestei dispute. Din cauza lui s-a luat taica-su de mine. El i-a spus lui taica-su ca l-as fi batut cand iesea de la scoala. Acum, nu sunt genul care sa ma razbun, dar daca tot zicea ca l-am batut si eu nu-mi aminteam nimic legat de asta, macar sa fac din minciuna adevar. Si dupa cum spuneam. M-am conformat cu usurinta.
Saracul Angelo. Nici acum nu stie ce l-a lovit. He. He.
Cand am ridicat mana la el, s-a ascuns sub bratele lui subtiri, in aparare. Cand am coborat pumnul cu forta spre el,  i-am frant bratele si i-am rupt si nasul in acelasi timp. La a doua lovitura de pumn, i-am spart arcada. Acum e desfigurat total saracul. Are ochiul stang complet distrus, saracul.
Am observat ca nu e ca in filmele alea de actiune cand isi cara aia pumni cu tonele si la sfarsitul bataii au doar o buza sparta.
Daca dai cu pumnul, fi sigur ca ai motiv intemeiat care sa mearga bine in instanta.
Cand eram in clasa a 9-a, in ultima zi de scoala m-a enervat un coleg. I-am tras un pumn relativ usor in falca stanga si i-am facut o taietura de 7 cm in obraz. A intrat in operatie pentru pumnul ala. Daca nu aveam o varsta atat de frageda, probabil faceam puscarie pentru asta.
In fine, Angelo si tatal lui au ajuns amandoi intr-o stare cam nasoala in urma razbunarii noastre. Problema e ca nimeni nu stie ce au patit. Dl. Gheorghe si-a busit masina intentionat intr-un zis ca sa poata oferi explicatie entru ranile de pe corp. Au stat in spital cateva zile amandoi.
Legea junglei e tot lege, nu?

Fiecare din noi are un teritoriu si ii place sa fie respectat.

P.S.: Fictiune.